"studiul de redescoperire a sinelui mereu rătăcitor
prin hieroglifele misterioase ce povestesc de Dumnezeu" .



anatomia unui zbucium sub mamuți strivită,
nu seamănă a expresionism poetic romanțat,
un limbaj întrerupt de suspin sub teologii
înșurubate în memorie și plasma oculară
nu seamănă a reculegere de ultima oră.

totuși furtuna se aseamănă cu dureri terestre revoltate,
totuși iubirea din limfă e o sferă pe cruce,
dar poezia nu trebuie să doară niciodată, ochiului
simetriile culorilor apropiate să fie orizont,
între unu și nouă minuni miresele verii ritmuri cântate
ar străfulgera singurătățile cu strălucire
electric impuls mi-ar fi timpul asupra de nori,
nevoia de a povesti torsionarea viselor sub astre.

o viziune ilustrează cerul în coerentă cu nevoia zilei,
milioane de copaci cu stele pe umeri cu merinde în brațe
leagănă aici și dincolo de nori poeții viitorului victorios.
milioane de copaci dialoghează despre verticale și măsuri
decente,
nervuri de cuvinte- muzele verzi fremătare cuminte și dulce alean.

îngerul meu pragmatic este bărbatul meu și ca un zeu
sugerează viata, cunoașterea ei panteon de săruturi și veghe,
adeseori șoptește blând; e bine dacă plângi pe pieptul meu
apoi poiana cu surâsuri e liniștea cu netedele înțelesuri.