poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3169 .



Ultima verba
poezie [ ]
Sinaia. 9 septembrie 1910

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cincinat_Pavelescu ]

2010-05-08  |     |  Înscris în bibliotecă de Midrigan Mihai



Sub noaptea fără stele, ce trist și-nalță glasul
Acel care fusese Isus... Veniți, veniți!
Toți morții din morminte sculați-vă, e ceasul!
Vin taina s-o dezvălui din moarte vă treziți!

Și-atunci, din toată lumea, mulțimile-adormite,
Sutimi și milioane de morți se deșteptau;
Pe când de sub lințoliu enormele-i orbite,
O tragică durere afară scăpărau...

Și el, mai trist ca-n noaptea când se ruga pe munte,
Sub umbra tremurată a verzilor măslini,
Când se roșise alba-i sudoare de pe frunte,
Mai trist ca pe calvarul însângerat de spini,

Le zise: Biată turmă în noapte rătăcită,
Eu v-am mințit odată când vă spuneam că sus
V-așteaptă după moarte o viață fericită,
Căci Tatăl nostru nu e, și serafimii nu-s!

Eu vin din depărtarea neantului cea sumbră,
De unde larma lumii se pierde-n infinit,
Și viu ca să adaug o pagină de umbră
La cartea de lumină ce-n vis am plăsmuit.

Să n-așteptați zadarnic fanfara-nvietoare,
Căci cerul plin de îngeri e-o pânză de tablou...
Eu rătăcesc de veacuri prin golul fără soare,
Și chem și-a mea chemare e-n veci fără ecou!

Dar morții înălțară obrajii lor de ceară,
Spre sfânta lui fantomă ce-atât au adorat,
Și lacrimi de iubire picându-le, strigară:
Isuse blând, stăpâne, fii binecuvântat!

Așa-i cântau în noapte virginile-n uimire;
Șoptea și Magdalena: Fii binecuvântat!
Căci moartea ne-a fost dulce în visul de iubire
Pe care a ta vorbă în noi l-a semănat!

Martirii chiar în circuri zâmbeau cu nepăsare,
Sub gura sângerată a leilor flămânzi,
Și moartea fioroasă li se părea scăpare
Când se gândeau la glasul și ochii lui cei blânzi.

Și toți îngenuncheară: apostolul și magul,
Și regele și sclavul, cel bun ca și cel rău,
Și toți strigau: O, Doamne! pe când sporea șiragul,
Mărire ție, veșnic slăvim numele tău!

Prin cerul gol trec albe divinele-ți himere,
Și crucea ta e farul în haosul perfid.
Mărire ție! pentru sublima mângâiere,
C-ai fulgerat nădejdea în ochii ce se-nchid!

Și dacă azi vro lume, în negurile mute,
Lipsită de credință spre moarte se înclină,
Aruncă-ți de pe frunte lințoliul, și du-te
Să-i porți spre mântuire minciuna ta divină!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!