poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3295 .



Nocturnă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cincinat_Pavelescu ]

2010-05-08  |     |  Înscris în bibliotecă de Midrigan Mihai






Pe sulițele ascuțite-a galbenelor trestii plouă

Un tremur vag de lună nouă,

Iar nuferii, când raza-i bate,
Par, în acea singurătate
Ce frica-ncepe s-o propage,

Că-s niște mici arhipelage!


Pe lacu-n umbră se deșiră dantela lungă-a unei moarte...
E ca o ceață ce s-așterne pe cuta undelor ușor,
O stea ce pică face-o dungă și-argintul ei căzut departe
Aprinde-o stranie lucire în părul umbrelor ce zbor.

Parcă bătăi de aripi albe tăcerea nopții o frământă,
E ca o muzică ce-adoarme departe moartea unor crini,
Or, tu, Ofelie-necată, în pacea undelor suspini,
Și vântul care plânge-n sălcii e poate glasul tău ce cântă.

Atunci, din trestii, parcă șoapte
Se înălțară-n miez de noapte.
Nebun, zadarnic te-nfiori
De vânt, de umbre și de flori,
Și vrei pe alte căi s-apuci;

Ce-auzi, ce vezi nu sunt năluci;
Nu-i glasul vântului ce-asculți
Deși sunt moartă de ani mulți,
Dantela care-o vezi pe apă
Este lințoliul ce-mi scapă,
Iar sub a apelor oglindă
Vezi părul meu de alge lungi?
Să te ferești să nu te prindă
Că-n veci la mal nu mai ajungi.

În fundul lacului, sub unde
Palatul moartei se ascunde,
Iar când e cerul fără stele,
De vezi spre lac un zbor de iele
Și-auzi, târziu, în miez de noapte
Cum se înalță tainici șoapte,
Și-auzi din apă cum te cheamă
Cu glasuri blânde, ca de mamă,
Tu fugi și n-asculta la ele:
Sunt clopotele de aramă
Ce sună-n lac în orice noapte;
Așa de-ncet și de departe,
Dar ele sună-așa de-ncet,
Ca din apuse veșnicii
Că, de le-auzi sunând, să știi
Că nu-i semn bun, e semn de moarte!

D-atunci în lacuri pe când luna târziu își tremură văpaia,
Sus, pe clopotniță, departe, cobind s-aude cucuvaia.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!