M-am asigurat mai întîi,
că a căzut pe jos.
Apoi am strîns mînerul
între genunchi și
am reușit să strîmb zborului.
Cum altfel sprintena privighetoare
să-și servuiască puii
dacă nimeni nu mai avea stricare.
Așa că iată-mă, învîrtind în degete
vase cumulate între purificare.

Trezindu-mă, minciuna tace.
Strivind punțile stricate
am dezosat laminoare pline
sudate în dezastru.

În preferația ținută în aleanuri
în fabricarea statuetelor de ghips
în mica gură din mijlocul dezumbrei
în cearcănul privind drogat la ușă,
toți sîntem atît de la-fel-made
toți știm știutele ramificînd modele
toți ne
și vă
mințim.

Și dintr-o încordare
o dezacordare
o remorcare fluturîndă
deznoadă rînd pe rînd
întinderile neștiute ale literelor mute.

Între pietre încordate,
scîntei florale.
În spații negre goale,
lipsele umbrelor.

Eclipse hebdomadare.
Cutremure secundare.
Furtuni orare.
Respirații accidentale.