Demolatorii (comentariu)

La noi în România se desfășoară multe activități dăunătoare. Printre acestea se numără și intervențiile asupra construcțiilor, intenția proprietarilor fiind sporirea, din punctul lor de vedere, a gradului de confort.
Toate bune și frumoase, dar, de cele mai multe ori, aceste intervenții afectează structura de rezistență a construcției în sensul slăbirii ei.
Din câte cunosc, majoritatea construcțiilor de la noi au durata garantată de viață limitată la 80 ani, multe dintre ele consumându-și deja cel puțin jumătate din ea.
Orice intervenție aspra unei construcții ar trebui să asigure consolidarea și nu slăbirea ei.
Culmea ironiei o reprezintă faptul că, în cele mai multe cazuri, acești proprietari nesăbuiți dispun de autorizații eliberate de către instituțiile abilitate ale statului. Cum se obțin aceste autorizații o știu și copiii.
Oare „specialiștii” eliberează astfel de autorizații și pentru intervenții de acest gen asupra construcțiilor în care ei înșiși locuiesc? Mă îndoiesc.
Mulți dintre contemporani nu au trăit dar alții poate își mai amintesc clipele de groază și distrugerile provocate de cutremurul de pământ din martie 1977. Vă asigur pe toți, deși nu o fac de plăcere, că viitorul cutremur, care bate la ușă, va transforma în ruine toate construcțiile la care s-a intervenit cu brutalitate. Va da cineva socoteală pentru dezastrul produs? Și dacă ar da, cui îi va fi de folos? Nici într-un caz celor care vor fi scoși fără suflare de sub dărâmături și nici rudelor rămase în viață care vor fi veșnic neconsolate.
Ce este de făcut?
Se impune, până nu este prea târziu, inventarierea de urgență a construcțiilor din țară la care s-a intervenit cu sau fără autorizații, stabilirea situațiilor în care a fost afectată structura de rezistență și refacerea atunci când este cazul. Dar cine să o facă? Tot acei care au dat în mod iresponsabil autorizațiile?
Ce păcat că a fost abolită pedeapsa cu moartea!
Iași 11 septembrie 2008

Demolatorii (poezie)
de Bălășanu Constantin
Ca mulți alți concetățeni, anonimi sau cunoștințe,
Imi duc traiul de mulți ani într-un bloc de locuințe.
Amintirile sunt multe chiar de vin mai de departe,
Locuiau pe aceeași scară oameni simpli și cu carte.
Toți priveam zburdând copiii sau la școală alergând
Și apoi ușor, cu vremea, îi vedeam cu drag crescând.
Ne îngrijeam ca să învețe, să se joace în mod firesc,
Dar în perioade normale, nu când mulți se odihnesc.
Sigur, vorbele mai sus rostite unora le par banale,
Acest mod de viață însă nu mai găsești în cvartale.

Să predomine respectul? Peste poate, n-are rost,
Ori și când și ori și unde va apare un neam-prost.
Cu bani mulți și cu relații dar în mod necugetat,
Fără ca să stea pe gânduri se pune pe demolat.
Mânuind cu zel baroase, răngi, ciocane, polizoare,
Atmosfera în clădire devenind asurzitoare.
Că orele-s nepotrivite nu contează, căci mârlanul,
Trebuie să demoleze grinzi ori ziduri cu toptanul.
De reclami cum se cuvine o să vezi cu stupefacție
Că, în foarte multe cazuri, tipul are autorizație.
Te crucești de bună seamă când tu știi că ai în față,
O construcție trecută de jumătatea duratei de viață.
La o astfel de construcție dacă-o intervenție cutezi,
Trebuie să te asiguri că astfel o consolidezi.
Dar când se decopertează, zidurile se demolează
Iar nimic în loc se pune, blocul se consolidează?
Cum oare „specialiștii” răsplătiți din banii publici
Aprobă să-și facă voia acești demolatori nemernici.
Mai pun o întrebare, deși răspunsul îl cam intuiesc:
Experții dau autorizații și în blocurile unde locuiesc?

Vreau să știți că în narațiune n-am exagerat deloc,
Tot ce-am consemnat aici se petrece în orice bloc.
A intrat în obișnuință și m-am hotărât să critic:
Demolările acestea toate cuprind plaiul mioritic.
Știu că demersurile către autoritățile locale
Nu găsesc ecou, de aceea, te adresezi celor centrale.
Și de sus de se acceptă criminalitatea în construcție,
Ai atunci la îndemâna o bună și singură soluție :
Cu documentația întreagă întocmește-ți un dosar
Iar în copie depune-l la redacția unui ziar.
La cutremurul ce vine se vor transforma în ruine
Zeci de blocuri și construcții agresate ca la mine.
Vinovații când s-or cerne, cei de la redacție, pot,
Cu dosarul plin de acte să-i pocnească peste bot.
Poate așa se va ajunge la intrarea în normalitate
Că românii purced astfel numai după o calamitate.
Iași 21 august 2007