poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-28 | | Tipul acela desculț, alergînd printre cuvinte, Nerecunoscînd vorbele proprii. Palierul îmbîcsit de ștergătoare Cu schelet de lemn și traverse de fier. Zilnic îmi șterg tălpile, Cu surîsul brodat umbrei veleitarului:) Și, pentru ca să poarte un nume, I s-a zis simplu, omul partidului. Era pe atunci un partid cu eșarfe roșii, Pedeapsa lovirea ciocanului, tăierea secerii, Era pe atunci un soare roșu, Zîmbea soarele cînd puneau cravata la gît. Erau camere mici, cu eșarfe de fier, Erau greutăți la picioare, Veleitarii mîncau carne de vită și se spălau Pe picioare. Era coadă atunci, de dimineață stăteau plasele, Veleitarul își rodea unghiile, Cărnoasele. Azi strigă din gură de șarpe, El șarpele, Își așterne eșarfele; Rumegă azi cuvinte veleitarul, Se ia de piept cu regele, cu ciobanul, Cu oile, cu cornutele, Asmute vorbele, Înțelesurile, Se șterge pe picioare, Salută fesurile. Aleargă desculț printre versuri, Îi miros picioarele, Planetă prin universuri, Veleitarul Spală radiatoarele. Replică: Veleitarul e cult, Face viața tumult.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate