A-plecare

Pentru că nu știu să iubesc îmi prind părul în buchet,
carnea, când nu mi-e smulsă de-o privire fugară,
se fragezește într-atât
că sunt luat întreg pe buze-n cel mai ușuratic sărut,
îmi las chipul aurit și afumat de zâmbete,
cu ochii goniți înapoi în trup.
Pentru că nu știu să iubesc
îmi place să-mi simt timpanul îmblânzit de voci;
mă mai întinerește doar
mirosul florilor cu petale imense și pori lungi,
aplecați peste viitoarele riduri ale trupului străbătut
de-o bătrânețe încă invalidă, abia conștientă.
Pentru că nu știu,
până și-n vis văd tot mai clar,
cum cad din mine coloane
de ochi împliniți și neștiuți
cu subsiorile, spinările roase de lumina limpezită.