cu păru-i de ciocolată
și ochii de cărbune
stă tristă în gondola
visurilor ei
unde gondolierul tânăr
cântă-o canțonetă
visând în taină
la frumoasa venețiană

pe cer răsare luna
cu chipu-i de argint
luminând pustiul
canal al iubirii
în care ca o zână
a nopții-și trage șalul
pe umerii-i de spumă
frumoasa venețiană

dogi ai lumii vechi
visase-ntaină mare
la chipul ei feciorelnic
și plin de mari mistere
și-n seri cu lună plină
ei și-au destăinuit iubirea
dar ea precum o stâncă
rece le zâmbea

o singură iubire
ținea în inimă
strânsă
și-un singur chip
avea în ochii-i negrii -
mură -
pe cel al frumosului
gondolier spărac