femeia-vers e o piesă dintr-un puzzle complicat

ea are mereu o frumusețe pe care o poartă fie
într-un rucsac vechi fie într-o geantă elegantă
merge la serate câștigă concursuri și urcă munți
pe care uită să-i mai coboare chiar dacă jos
la umbra vreunui ulm sau stejar o aștepți

femeia-vers se îndrăgostește mereu dar are
despărțirea tatuată pe talpă și se ascunde în fugă
iubirea se rostogolește la gleznele ei într-un galop
sferic și pleacă

nu ile femeia-vers nu mă iubește ea se iubește
pe sine și doar așa
iubindu-se ți se oferă toată

femeia-vers decojește bărbatul piele cu piele
os cu os celulă cu celulă să desăvârșească
poemul să scrie povestea

uneori alege bine

deseori femeia-vers plânge

rareori alege singurătatea și își scrie povestea fără el

atunci se nasc poemele

într-un vers