La urma toată doar rămâi cu Dorul
Și uneori se stinge și acela,
Iar Amintirea trece, infidela,
Arareori, să-ți retrezească Zborul.

Și Timpul își tot flutură dantela
Cu alt avânt, tot vrând să umple golul
Dar tu te-mbeți mereu de alcoolul
Acele vremi, pictând în acuarela

Unui memento,-atunci când e-ntuneric
În suflet. Ochiul minții e în hram.
Aripi străbat prin forul atmosferic,

Din libertatea lor îmi lasă dram
Și știu că azi e totul efemeric
De cum noi doi pe-atunci iubiți eram.