Azi am stins ultima țigară.
Simțeam cum mă arde la stomac.
Trecea prin mine șuierând.
Din vagon în vagon până la ultima stație.

Am coborât pe peron.
De unul singur.
Și era dens.
De fum.

Oamenii...
Adunau chiștoace de pe jos.
Le pufăiau.
Și plecau mai departe grăbiți.

Își lăsau adn-ul în scrumieră.
Îmbibat cu alcool.
Și amprenta dentară.
Pe fitil.

Azi am scris ultima poezie.
Și era frig.
Înghețase condeiul în palmă.
Fără să știu.

Ce pustiu e fără cuvinte!
Și ce liniște fără poeți!
Aici poți să te pierzi.
Să regreți.

Rece siberie cu gheața ta cristalină!
Tu mă răcești!
Și orbești.
În Lumină.

Azi am uitat de mine.
O singură dată.
Și a fost de ajuns.
Să mă rătăcesc.