poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-21 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Cum îmi aduc aminte de voi
cartofi buni pentru hrană cartofi buni pentru valoarea voastră alimentară cartofi buni și calzi care mi-ați potolit foamea cartofi cu soarele ascuns în pulpa de amidon cartofi plini de pământul dragostei cartofi plini de pământ așteptat Cum îmi aduc aminte de voi cum îmi aduc aminte de genunchii iubitei mele Cartofi buni și calzi ca o zi însorită de toamnă cartofi care mi-ați însoțit cântecul pretutindeni cartofi care mi-ați însoțit năzuințele cartofi buni și calzi ca dragostea pe care n-am mai întâlnit-o de la sânul matern Cum îmi aduc aminte de voi și cum n-aș dori să-mi mai amintesc de croitorul care trecea drept arhitect de analfabetul care mi-a convertit dragostea într-un mariaj de compromis făgăduind să-i deschidă pe Broadway un cabinet dentar Trecusem dincolo de mine când m-am întors cu sufletul jefuit de-o neprevăzută eroare erotică la care am ajuns târziu Când mi-am aruncat privirea în poala minciunii arhitectul era tot croitor și-n mariajul nesăbuit floarea sângelui meu adorat confunda arhitectura cu foarfeca uitată pe sprânceana vicleniei în care întrezărise puțină istorie Cum îmi aduc aminte de voi cum îmi aduc aminte de nostalgia violetă a florilor voastre de floarea sângelui meu adorat din melancolia fericitei nefericiri când mi-am așezat sărutul pe târziul coapselor ei adormite Cum îmi aduc aminte de voi Cum îmi aduc aminte de focul sălbatic Nu ne mai puteam recunoaște care dintre noi eram oameni nu ne mai puteam recunoaște care dintre noi eram demoni Trupurile noastre ne cădeau sfârtecate mâinile tuturor ne erau pline de sânge Risipit prin învolburările adânci din penumbrele lumii în zadar am strigat cu glas tare omul biruitor în zadar am strigat cu glast tare omul înfrânt Brațele noastre descătușate n-au putut mângâia pulpele gloriei vorbele noastre ciunge n-au putut învălui gleznele focului Despre oameni inimilor noastre nu mai aveam ce le spune Cum îmi aduc aminte de voi Columnă unică aș fi dorit să rămân nestrăbătut decât de linii pure precum acest poem ce va rămâne logodna cu pământul s-o sărute să mi-l întorc prin dragostea pierdută pământ îndrăgostit de-un alt pământ precum privighetoarea care arde cu aripa căzută spre zâmbetul ferestrei spre unde nu-mi mai văd iubita niciodată Cum îmi aduc aminte de voi Din pământ îmi aprindeam sângele strălucind pe stindardul nemuritor și mă nășteam din sângele sângerând precum o lacrimă supremă învăluind pământul în care dorm străbunii și cartofii Cum îmi aduc aminte de voi cartofi plini de pământ și de nebănuite puteri cartofi buni și fierbinți ca sânii iubitei în prima noapte de dragoste Cartofi care mi-ați însoțit năzuințele Cartofi care mi-ați însoțit cântecul fiindcă numai eu v-am luat în cultură fiindcă numai domnia mea v-a mușuroit în cuibul cald și adânc al inimii Cum îmi aduc aminte de voi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate