doliu international- planetar

Polonia plânge, România uluită tace...
Islanda arunca-n ceruri drame plenetare,
maică planetă ce forță nebună vorace
transformă armonii în "festivaluri" funerare ?

maică dumnezeie iar te scuturi de spasme,
sub praful greu magmatic candori se ofilesc
agonizează sfinții în memorii de mame
adâncul din de foc nu-i un psalm, nu-i lumesc.

dar lumea te mai cântă în cord , în molitvă
ploi vibrează verbe săpunind te iubesc te cinstesc
prin zone de război prin orașe de cruci de colivă
doar tu milostivă cu toate jerbele ce mai zâmbesc.

cuvinte luminate ne mai țin uneori de urât
eu mai brodez prin sânge sugestii pentru cosmos
cu aleanul ridicat din glezne în amarul din gât
mai prepar optimismul fierbinte ca ceaiul din termos.