Pe perne galbene de-atlaz,
Pe perne galbene pictate cu violet de iris proaspăt
Și cu foi verzi de heliantă,
Splendoarea corpului ei alb
Iluminează ochii-mi lubrici...

Decor de lămpi îmbrobodite în voaluri roșii japoneze
Îmi arde văzul
Și mă-mbată cu cea mai stranie beție.

....................

Misterul unei poezii
De nimburi imateriale
S-aprinde-n ochii mei himerici...

....................

Văd odalisce răzvrătite
Cu trupuri albe,
Parfumate,
Rostogolindu-se în vid...

....................

Văd ramuri de mimoze roze
Dansând pe-oglinzi de apă moartă...

....................

Văd sclavii regali
Purtând în mâini
Tăvi grele de-aur
Încărcate cu fructe galbene și roșii...
Văd patinajuri voluptoase sărbătorind perversitatea,
Văd dansuri de mătăsuri scumpe
Înnebunind,
Ningând,
Pulverizându-se în vânt.

....................

Mă-nvălui în mister și noapte,
Mă prind pe drumuri de-amintiri...

....................

Pe pernele de-atlaz de aur!
Pe pernele de basm, pictate cu violet de iris proaspăt

Și cu foi verzi de heliantă
Îi caut forma sugestivă a corpului ei alb...

....................

Dar forma lui strălucitoare
A dispărut de mult...

....................

Topaze galbene topite
Într-o mătase orbitoare
Iluminează ochii-mi tragici...

....................

Iar pernele de aur galben
Pictate
Cu violet și verde magic
Îmi râd!...
Îmi râd nebune,
Privindu-mi ochii lungi, lugubrici,
Cum plâng visând
Cum mor plângând...