tu știi să deschizi rănile
cu ochii mari tăioși
(căprui închis ficși de-oțel)
cu mâna mică iute și lipită
de arma albă ce-o arăți acum prin agonie
parcă scoți la bărbatul tău limba
să o strângă-n dinți

tu ești pletele
ești pădurea ești toporașii
ochilor mari sclipind în rouă
ești brațele pe coapse-albastre
ce-mi tremură de te-ntâlnești
ești dojana palma pumnul
spre trupul meu o leacă-avântate
ești spasmurile dragi ești geloasă
chiar dacă n-ai de ce
pentru că eu numai pe tine e e
te iubesc