poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-04-06 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Galați, oraș cumplit de negustori,
La tine stă poetul ca-n Sodoma! El seamănă cu trudă mândre flori, Tu nu le poți simți însă aroma. Copiii tăi țin ochii-n jos mereu. Ei nu cunosc nici cerul urbei tale! Spre altă cale-i cheamă cântul meu, Dar gândul lor le-arată altă cale. Veniții din Canan și din Corint, Bizanț și Anatal, cu crezuri multe: D-un singur zeu acuma știu s-asculte - D-un zeu turnat din aur și argint! Copiii tăi, în târgul plin de zvon, Au capul înțelept și plin de grâne: Ei poartă-n suflet chipul lui Mammon, Și nu mai pot să-ncapă zmei și zâne! De-argint lucește Dunărea. Dar ei Cetăți plutinde-nșiră pân' departe, Că luna, ca să-și vadă chipul ei, Oglindă cată-n van printre catarte. O, teme-te, oraș nelegiuit, De-a Dunării cumplită răzbunare! În curgerea de val spre răsărit, Va duce despre tine vești amare. Va spune că ți-i sufletul vândut, Pe fiii cei mai buni că-i dai uitării! Pe fiii tăi, ce-n vremi ar fi putut Să ducă fala ta în largul zării; Vlăstarul tău că-și plânge-nstrăinat, De alt pământ, sub alte stele, plânsul; Trecea pe uliți trist, nemângâiat, Ai tăi treceau streini pe lângă dânsul. Amar va fi cuvântul ce-o vesti Că Dunărea-și răzbună prigonitul! Va duce zvon cumplit spre miazăzi Și hulă-ți va trimite răsăritul. Îți va striga că n-ai jertfit nimic Pe-altarul sfânt al artelor sublime, Că lași un nume trist și de nimic, Rostit cu scârbă de viitorime. Îți va striga că mulții tăi arginți Pecetluiesc micimea ta avară; Vei plânge-atunci cu lacrimi fierbinți, Încovoiat sub veșnică ocară. Iar dacă ceru-n cei din urmă zori De flăcări te-o cruța și de cutremur - Gândește-te, oraș de negustori, E fiindc-ai găzduit un bard pe vremuri!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate