Stând si gândindu-mă
La ceea ce are să fie
Sau n-are să fie
M-am pierdut.

Totul a devenit
Atât de negru
Incât,
Nu m-am mai văzut.

Si totuși,
Totul a revenit la normal
Amintindu-mi
Ce se poate crea.

Nimic și absolut Tot
Am văzut atunci,
Când aflând...
Nu m-am recunoscut.

Durerea din suflet
In treacăt venea
Nimic și ceva
Mă tot deranja.

Viața din urmă
In treacăt spera
Știind-o,
Într-o bună zi, că voi renunța.

Nu mai aveam mult,
Totul era
Împotriva mea.
Chiar și inima ei.

Totul revenind la normal,
Nu a făcut,
Nimic altceva
Decât prăpăd.

Normalitatea nu este un lucru
Ce se poate controla
Cand te aștepți mai puțin
Te-ar rezolva.

Acum,in pragul ei
Recunosc,
Sunt un om,
Si nimic ,absolut nimic ,n-aș mai putea schimba.