Din praf de soare și culoare
strecoară-n suflet alinare
dă sângelui prin dor căldură
și prin iubire șterge ură,

E harul ce-l primim sămânță
udată-n lacrima de suferință,
e simpla dragoste de viață
ce-nșiră clipele pe ață.

E doar un strop de nemurire
purtându-și numele iubire,
ne implinește orice faptă
chiar dacă ea, rămâne șoaptă.

Nu-i viață fără de iubire,
nu-i patimă fără simțire,
nu-i dor de liniște și pace,
nu-i vis țesut fără de ace,

Dar totul se transformă-n floare
și-aduce-n arșiță răcoare,
în zumzet viu de primăvară
ne primenește pentru vară.