Viața-i râul acesta cu ceru-ntors pe dos
Pe care îl beau boii blajini, cu gâtul gros,
Unde noaptea se scaldă stelele și strigoii
(Și cerul nu-i cel răsfrânt, pe care-l beau boii).

Cerul de sus? Poveste care-o spui când te culci.
Viața-i făcută din fulgere și cenușă
Și, când o muști, cu gust sălciu ca o scorușă
Pe care o mănânci putredă, cu viermi dulci.

Vremea nu are-odihnă ca o cumpănă șchioapă.
Veșnicia? N-o știi, ori merge cu tine-mpreună.
Alungă vracii de ieri cu ochii în lună.
Viața-i cu drumuri și gropi, cu pâine și apă.

Suflete pline de plopi, prieteni de mâine,
E turbure cântecul meu, ca vântul nou.
Ziua de azi e ca o dumbravă de mesteceni,
Soarele-i lângă voi, aur și pâine.

Clipele sunt semițe și flori. Ochii sunt noi.
Lăsați-le să moară, florile. Semănați.
Fără grijă. Lumina trăiește cât și voi.
Moartea-i poarta închisă la care nu mai bați.

Viața-i râul acesta cu ceru-ntors pe dos
Pe care îl beau boii blajini, cu gâtul gros,
Unde noaptea se scaldă stelele și strigoii.

Beți din cerul de jos, din care beau boii.