poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-24
|
Un călător dintr-o țară străveche îmi zise-ntr-o zi:
"Două enorme picioare din piatră, fără trunchi, Se ridică în deșert... Lângă ele, în nisip, Pe jumatate îngropat zace-un chip sfarâmat, încruntat, Cu buzele-ncrețite de-un rece rânjet poruncitor, Spunând că sculptorul știa citi acele pasiuni Care, imprimate neînsuflețitelor lucruri, supraviețuiesc Mâinii ce le-a imitat și inimii ce le-a hrănit. Și pe soclu aceste cuvinte stau săpate: 'Numele meu e Ozymandias, regele regilor! Priviți lucrarea mea, voi, cei puternici și disperați! Nimic nu mai rămâne în urma decăderii Epavei colosale, nemarginită și pustie... Singuratice, terne nisipuri se-ntind până departe.'"
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate