Azi sunt bucuroasă,
Dar bucuria mea e tristă,
M-aștept să văd o lume
Dar oare ea există?

Încerc această lume,
Și văd cum se trăiește,
Se-ntâmplă o minune,
Lumea mă iubește.

Și lumea toată-mi spune
Că nu este poveste.
E adevăr, respect, pe bune,
Durerea nu mai este.

Uit și de tristețe,
Și uit de a mea țară,
Chiar dacă-s exilată,
Durerea nu-i amară...

Mă bucur pentru mine,
Sunt bucuroși și alții,
Acasă, mi-e rușine,
Toți râd când iau țeapă.

Mă bucur pentru tine,
Când fața-ți radiază,
Ai reușit! Stai bine!
Ai tăi te-nvidiază

Că ți-ai făcut în lume
Un rost printre străini
Și uită al tău nume,
Fiindcă-ți merge bine.

Dar nu știu ce ruine
Peste trup și suflet
S-așterne peste tine
Și-o ții tot într-un plânset

După pământul țării
Și după cei de-acasă,
Și după apa mării
Și câmpul de mătase...