am văzut de atâtea ori păsări care au
căzut din înalt doar la vederea unei puști
sau a unui câine de vânătoare

..................................

să fi avut vreo șase-șapte ani când am văzut
prima dată cum se omoară puii de căței care
nu au negru în cerul gurii
scapă vreo doi-trei din zece restul sunt izbiți
cu putere de un zid al morții din spatele căruia
răsare mereu un soare uimitor
aș fi țipat ăsta nu ăsta nu ăsta nici atât pe
ăsta îl duc la cami, ăla merge la george
îmi scrijeleam pe mână cu un ram de salcie
toate rudele toți cunoscuții până nu mai era nimic

scâncetul ăla surd din momentul izbiturii îmi
răsună de fiecare dată când mă gândesc la moarte
e ca o pasăre cu aripi legate - îmi spun -
soarele ăsta uimitor de adânc

a doua zi le vedeam burțile niște pietre
scăldate în soarele acela sclipitor

zidul acela mai rezistă și azi copiii se
joacă acum altfel de jocuri. îl pun acolo pe cel mai pricăjit din gașcă nu-l bagă în seamă
spre seară vine și-l ia mama lui lasă puiule
că te faci tu mare!

îmi imaginez că nu e chiar singur acolo poate
că se joacă și el cu pietrele acelea calde
și iertătoare care au o poftă nebună de viață

....................

am văzut de atâtea ori păsări căzând doar la
vederea morții
nicio fâlfâire niciun salut
doar prăbușire