Al tău cuvânt plăcut, chiar dulce,
Sirenic inima-mi seduce,
Iar ea, timidă, se-nfioară
La tot ce spui - of, inimioară!

Al tău cuvânt - șoptit e-aproape -
M-alintă parcă și pe pleoape,
Din creștet până-n tălpi fiorii
Mă trec precum lumina... zorii.

Al tău cuvânt e-o apă lină,
E roua bolții - cea senină -
E apa binecuvântată
Ce-mi taie setea... des mă-mbată.

Tăcut ți-oi asculta grăirea
Ce-mi tulbură rărunchii - firea -
Și caut momentul potrivit...
E-acum: te iubesc... la infinit!