poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-19 | |
simt cum încet mă trezesc
deși apele tot mai țin deasupra cântecul orașului nenăscut am fost acolo cândva am ținut toți copiii de mână am trecut prin toate casele unde bătrânii așezau la masă o lumânare și o privire ce se înnoda chiar în flacăra ei pe străzile pline de păsări roșii femeile cu păr lung ștergeau urmele din spatele bărbaților lor se legau pe vecie să le fie veșmânt să-i așeze între aripi să le fie zbor pe străzile cu păsări roșii doar eu dansam cu o umbră stârnind curiozitatea căsuțelor de crengi din care prin ferestre de frunze ieșeau capete de copii râzând am fost cândva în orașul nenăscut căutând urmele bărbatului pe care îl așezasem între aripi căruia veșmânt i-am fost și zbor i-am fost mi-am trecut părul lung negru întrebător pe toate străzile printre stoluri de păsări cu toți copiii de mână până când prea mulții pași mi-au țesut aripi de apă și un cântec din care în sfârșit simt cum încet mă trezesc
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate