poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-19 | |
Domnule Director,
vă cer iertare pentru disprețul și frica pe care v-am purtat-o, din pricina trecutei mele orbiri. iar pentru fiica dvs eternă afecțiune și glorie, glorie din plin! cum nu m-am lăsat mișcată de frumusețea gestului ei, în momentul-cheie al întâlnirii noastre când, după ce mi-a analizat cu atenție adidașii din pânză, mi-a dăruit pentru 56 de secunde mobilul.(era anul 2000, văzusem mobile doar la magazin) Oo, dar cu câtă grijă l-am purtat, cum i-am mângâiat cu sfințenie ledul cum de am uitat, după nici un an bucata aceasta de carne aruncată săracului? și când mereu ne comparați, pe mine și pe ea, cum de n-am văzut adevărul? căci dumneavoastră voiați să ne înjugați la carul evoluției spre semizei prin emulație, iar eu cum de nu am știut? stau și suflu într-o singură direcție fumul, Domnule Director să se arate, în urmă, limpezimea trecutului. și uite-așa-mi răsar în cale la 7 dimineața în poarta școlii, proapăt fătată de rată când dvs, în oltcitul ruginit, v-ați arătat mie, păcătosului. e drept că nu aveați instalate camerele de mai târziu și astfel mi-am putut ascunde grimasa în fața consiliului când mi-ați făcut pe bună dreptate proces de conștiință. de ce nu v-am salutat, Domnule Director, în friguroasa dimineață când somnul încă mai stătea cocoțat pe pleoape? de ce nu m-am ridicat, când mă aflam în serviciul școlii și dumneavoastră ați apărut radios și fercheș, în ușă? aveam 17 ani, minte puțină, copil socialist cu aspirații. dumneavoastră ați văzut omul nou din mine chiar dacă m-am poticnit. iar când fiica dvs pășea falnic printre rândurile noastre într-a doișpea oare de ce am pufnit? era șefa noastră de promoție! și cum de m-am simțit ofensată, în cele din urmă, de frumoasa dvs cuvântare de la radio infinit? ați spus ca elevii dvs au intrat la facultăți, ba chiar m-ați pomenit, mândria țâșnea din dvs și vi se scurgea pe picioare.(sau așa am auzit) cumințenia vine spre sfârșit, D. D, evoc și nu mă mai satur. această dialectică de care cu abilitate și devotament v-ați îngrijit va stărui și se va risipi prin mine. și va ieși exact la subțiori. prin această vată de zahăr umflată și neagră.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate