poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-18 | |
o noapte grea de întuneric
o pleoapă enormă și grea cerul se închide (a venit eminescu freza pe stânga fruntea lată pasul romantic și brusc l-a trosnit pe nichita) - de ce mă plesnești, mă? - mi-a furat sorescu luna! - și de ce dai în mine? - uite-așa de frunză-albastră - da da știu, rău te doare-un cal măiastru - tu să dai vina pe partea de sus a părții de mijloc a criptei. prea-ți apasă pe rât - ba tu să dai vina pe sorescu și pe șuțu (sorescu sta ascuns într-un colț de cremene. s-a coborât și i-a înfipt lui nichita în sânge trei dinți din față) - ah, vampir mustăcios, la lilieci nu mă gândeam dar la ăsta da! și ce tot molfăi luna? s-o dai eminului verei iubit, auzi mă? - pâș pâș urc la lună. suflete vere știi că luna are gust de marmeladă? gutui cu vișine amare. și ceva pere târzii. - vai tu, mie-mi spui? eu beam luna la desert și țâșneau raze din mine. mai ales din nas din gură din... roiau cuvinte sferiforme și necuvinte deasupra mea dedesubtul meu. tu abia abia te cățărai la ea. dar eu tot pe soare l-am iubit! am curs în soare ave! căldură și lumină ave! în coama mea de stele - vai de calul tău albastru - vai de liliecii tăi (eclipsat închis în cercul strâmt al suprarealismului eminescu scoase un dicționar de rime și-l zvârli în ceafa lui arghezi. psalmistul tresare dintr-un somn întors ca la blaga) - ce-ai cu mine, vântule? - păi da, ți-a furat vântul mintea și tot ce-ai scris ți-a suflat în hău - ce vrei, zdreanță? - zdreanță-i sorescu. mi-a furat luna - și ce ai cu mine? - păi tu i-ai făcut scară - și ce, a răzbit la lumină? a ieșit din chit? și scara i-a făcut-o blaga - uite, el e păianjenul care se cațără pe razele lunii. eu doar m-am rugat pentru el ca un copac pribeag uitat în câmpie - vai de rugile tale izbite în drugile cerului numai tu ești de vină, doar tu ai sfidat vremea ai ars rima ai pupat târfa în bot, vai de crusta de mucegai de pe testamentul tău bubos - ba vai de luceafărul tău șchiop (sorescu tușește stănescu scoate din sân un cub șlefuit sparge un colț și-l aruncă în aer. corbi negri prind cubul în cioc și-l transformă într-o lună înnegrită și mare sau într-o dragoste mare mare eminescu râde nebunește la ea sorescu tușește arghezi doarme pe pulpa orei un somn chinuit ca la poarta albă eminescu privește luna și scrie scrie scrie în stil bacovian - univers frust colțuros violet și bolnav sorescu tușește singur printre poeți nichita sparge între pleoape un sărut strivit în tălpi murdare eminescu râde lunatic corola de minuni se destramă sorescu tușește și scuipă un buchet de raze zmolite cerul cade negru și greu vine cărtărescu și prinde cubul cu un colț spart pune mâna la tâmplă și se întreabă de ce iubim femeile (luna se înalță galbenă și goală amantă lascivă și rece)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate