mă-ntreb din toate astea ce rămâne
când trec povești de dor prin ochi-ți triști
și încă te încrezi și încă riști
să speri că mai există zmei și zâne

copilul slab în care mai exiști
din când în când încearcă să-ți îngâne:
tânăr poet cu mânile bătrâne
iubirea ta te face să reziști

și lacrima îți ține pasul drept
chiar de-mpotrivă-ți toți sudalme, spun
să cauți cu temei la tine-n piept

cuvântul ziditor, cuvântul bun,
că-i vremea când nebunu-i înțelept
și înțeleptul trece drept nebun