ca o morgă
sala pentru nefumători
în camera asta obscură era frig
stam cumva lipiți unul de altul.

uneori ni se atingeau mâinile.
îți povesteam cum mi se făcuse capul pătrat
de teorie, atunci când,
ceva ani în urmă, mă pregăteam de olimpiade
și tu ai început să îmi privești
atent
marginea capului.
am încercat să apelez la telepatie
ca să-ți transmit un gând.
în acel moment, nu m-ar fi mirat nimic,
dar gândul a fost blocat în aer.

renetul a rămas la fel de mut ca și ultima dată,
iar asta îmi dădea senzația că mă aud doar eu,
prea zgomotos mă aud

și am tăcut