soarele este o jucărie sunătoare

un fel de înștiințare că îmi ești aproape


există în orașul meu o stradă pe care se merge continuu

timp în care poți să te gândești doar la tine

și plăgile purulente de culoare

care par a nu se mai vindeca vreodată

uneori mă opresc din mers în fața clădirii galbene

am găsit un psihiatru acolo mai nebun decât mine

îmi place când îl fac să râdă să tremure și să-și muște degetul

să-i ascult poveștile despre misterele creierului și viața mea gâtuită

e o dovadă de înțelegere între noi


azi îi recit un poem până îl apucă un somn profesional

e un poem despre nevoia morților de lumină

și dragostea mea apocaliptică de întuneric

nu te îngrijora vierme

am să las o veioză aprinsă în cimitir






(MINUNEA VA VENI MAI TÂRZIU, ed. Feed Back, Iași, 2011)