Privesc o mare calmă de durere...
Îngândurată, pe ritm de jazz,
absorb mecanicul din noi,
și eclipsez pulberea destramată
al unui ocean îngust!
Cufundă-te ușor,
Plutește,
îneacă-te in universul strâmt al roboticului depravat!
Pentru ce mai speri?
șoapte răsucite mă sufocă sub un torment nebun!

Nu știu ce vreau, sau ce am vrut?
prezent abstract... acum trecut!