Se ascunde-n râuri iarna,
Printre pietrele din prund.
Flori trezite, prin poiene,
Deschid ochii, rând pe rând.

Albe, albastre, violete,
Se întind râzând la soare.
Câmpul sur, cu negre pete,
Se încarcă de culoare.

Sus pe pante, pe poteci,
Printre crengile uscate,
Toporașii rup covorul,
Afânat, de frunze moarte.

În puzderii, ghioceii,
Au candoare de copil.
Dintre ramuri,printre raze,
Sparge liniștea un tril.

Ce să fie? Nu contează.
Toate par că vin din rai.
De pe creste, de departe,
Intră-n suflet iz de Mai.

14 martie 2010