Ești singura speranță și ultima-mi visare
Și’aș vrea să iți înalț acum, Slăvite
O rugăciune simplă, fără de popi, fără cântare
Cerșesc la Tine acuma imensa alinare
Arată-mi că existi.
Și inima ce moare și sufletu’ ce-nvie
Si viața toată aș da-o pe o clipă
O clipă ce-ar purta răsad de veșnicie
De Te-aș vedea și-aș ști că sunt aidoma Þie
Că tot neantul ropotitor din jur
Pentru lumina Ta e doar un abajur.

Dă-mi Doamne duhu-Þi și strălucirea blândă
N-am fost contemporan cu îndurarea Ta
Dar aș dori să-mpart și eu a Ta osânda
Aș vrea la rându-mi țepi de părul meu să prindă
Și crucea în spinare la randul meu să port
De Te-aș vedea o dată ‘nainte de-a fi mort