suferința nu este poezie
sufletul meu nu este un poem peste care treci cu buretele
este un tranșeu în carne
râsul nu este o artă
sunt între apă și piatră
tu deasemeni
și ne lovim cu păreri
cu structuri amorfe
de genul
pasărea este un ou deformat
iar surâsul crește între stâncile scyla și caribda
nu trece
lărmuim printre inimi desculțe
până se înclină razele
umblăm printre chei cu porțile în minte
orice zăpadă pudrează urât și frumos
dacă plusezi așteptarea:
câinele blând