1.Toamna îmi place
un anumit sunet al femeii
când e tranșată sub poduri,
eu tai bucăți din carnea ei tare
ca pepenii copți ,
așadar gust din carnea ei
roșie
în timp ce o pun în pungi
ca s-o împrăștii în tot orașul
deasupra căruia iată,
se îngrămădesc norii-
cum stau ghemuit sub piciorul
podului
mi se face deodată foame
de mine însumi –
simt un miros acrișor de lămâie
și de ciorbă de pește care îmi lasă
gura apă
când peste vârfurile
pinilor verzi din depărtare începe
să fulgere -
aproape că îmi place gustul limbii,
a pielii, a inimii și a genunchilor
mei juliți
de aceea încep să mă îmbuib
cu prostiile,
beteșugurile,
nenorocirile
și iubirile
mele.


2.Noaptea iau pungile
cu carnea mea ciopârțită în spate
traversez calea ferată :
las mâinile și picioarele sub cea mai retrasă
bancă din parc -
capul plin de rouă îl așez pe treptele
de piatră ale bisericii -
iar ceea ce a mai rămas, arunc totul
la gunoi.
căci uite ploaia a fugit ca un hoț pe
acoperișuri
a trecut și s-a dus
(mă trezesc din somn și mă uit la surioara mea
care n-are încă sâni) –
doar noi doi și viața noastră
o hienă ce dispare în întuneric cu leșurile noastre
sfâșiate
vai, ne-am trezit sub pământul umed
ținându-ne de mână să putem trece mai ușor
peste sudălmi
să simțim mai puțin
lovitura bocancilor în gură,
arsura țigărilor pe sfârcuri -
în dimineața asta
doar trosnetul capetelor noastre izbite de pereți
se mai aud
peste munții ce ne despart -
în timp ce soarele,
șold de broască secționat cu toporul
picură sânge