Când e-atâta de frumoasă viața lângă Tine,
Cum de-ngădui Doamne-adesea să mă-ndepărtez
Prin păcatul grav, potrivnic firii-etern divine?
Iar apoi, mă chemi, mă ierți și-mi spui să te urmez!

Lângă altarul veșniciei Tale pământești
Transformă-mă în candela prezenței sfinte,
Să fiu a Ta lumină-asemeni astrelor cerești...
Spre slava Ta, lumină lumii prin cuvinte.

Păstrează-mă îngenuncheat sub Sfântul Sacrament,
Să-ți pot cânta „Osana”-n fumul de tămâie,
Doar astfel simt că-i viu ce-i scris și-n Noul Testament...
Cale, Adevăr și Viață, totu-Armonie.

Doresc slujirea către Tine mereu cu mult zel;
Umil să spun „sunt slujitorul Tău, o Doamne”!
Să fie împlinită voia Ta, precum în cer,
În Paradisul fără ierni și veri, sau toamne.

Când e-atâta de frumoasă viața lângă Tine,
Cred că nu voi mai putea respinge harul Tău.
Căința-mi va deschide izvoare de suspine
Spre a spăla cu lacrimi înveninatul rău.