tăcerea poate avea charisma unui actor de provincie
dar poate fi și un teren minat un lan de grâu
o arteră plină de schije
spre o inimă neagră ca o veritabilă cursă de șoareci

și astfel profetul traversă deșertul
gânditor cu pași mărunți
ținând în mâna dreaptă un toiag noduros
pe post de sceptru
langă el un călăreț preistoric
coborât parcă din altă povestire
îi face semne de adio
prin ceva ce seamănă mai degrabă
cu o fereastră a timpului
obsedat de iminența unui cataclism
teama se ghemuiește înăuntrul lui
îi anesteziază organele tumefiate
de loviturile destinului