poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-27 | |
am câștigat ceva iubind atâtea fete și femei
respirând culorile blândelor cearșafuri. iubirea lor adevărată n-am aruncat-o am tot încărcat-o pe umeri. abia subteranele minelor din Motru mi-au frânt omoplații ce tindeau să zboare să fie aripi spre ele, uitatele. ce și cui să fi cerut iertare pentru curvie când aceste fete și femei erau cel mai potrivit adăpost în fața mâniei Lui? nicăieri nu mă mai pot ascunde din această dimineață iadul e pe pământ iadul e curbura literei în care mă ascundeam deunăzi iadul este ziua dumneavoastră în care mergeți la seviciu noaptea în care vă împreunați din obișnuință iată-mă Doamne aici sunt Þi-am adus o desagă de crearșafuri frumos mirositoare hai să le spălăm amândoi ori și numai eu singur să demonstrăm odată pentru totdeauna că bărbatul trebuie să fie legat de o singură femeie nu de adăposturi în care se presupune mereu că Te ascunzi j’ai gagné quelque chose de l’amour de tant de filles et de femmes de la respiration des couleurs des douces draps. je n’ai pas abandonné leur vraie tendresse je m’en ai fait des ailes. seulement les souterrains des mines de Motru ont brisé mes omoplates qui rêvaient de voler d’être des ailes jusqu’à elles, les oubliées. pourquoi et à qui devais-je demander pardon pour la putasserie tant que ces filles et ces femmes étaient le refuge idéal devant Sa colère? je peux plus me dissimuler nulle part dès ce matin l’enfer est sur la terre l’enfer c’est la courbure de la lettre où je me cachais la veille l’enfer c’est le jour où vous allez au travail, la nuit où vous vous accouplez par habitude me voilà, Bon Dieu, je suis là, je t’ai apporté une besace de draps bien parfumés, viens, qu’on les lave tous les deux ou seulement moi qu’on montre une fois pour toutes que l’homme doit appartenir à une seule femme pas aux abris dont on suppose toujours qu’ils soient Ta cachette.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate