Își arată arama privind insistent
La neagra lentilă să-ți intre în casă.
Cravată comună, Cămașa, mătasă.
Tupeul e-n felu-i de-a fi insistent.

Așa-s liberalii? Doar ei știu cel mai bine,
C-așa-i capitalul, cu iz de turist.
În lumi inegale, cu varii destine,
La polul opus ce-l slăveau, comunist!

Așa-i azi mai nobil, când ai sigur hambarul
Să dorești diferența evidentă să fie.
Aplicând legea strâmbă să primești și simbrie.
Nu-ți ajunge cu brațul și atunci iei cu carul.

Vrei să pari important și amici-ți fac jocul.
Vrei să fi tu întâiul , ei râzând îți dau locul.
Ești penibil amice când te vrei machiavelic.
Ai aspectul novice și talent îndoielnic.

Sugi din osul puterii unsuros pe la bot
Și faci spume și mârâi, tu potaia flămândă.
Þi-s dușmani toți săracii, toată plebea plângândă.
Tu, ești „ neică” văcarul, lângă ei, satul tot.

Burghezirea ți-i dragă, când gândești c-ai putea,
Cefei groase și fălcii, să-i faci loc pe statuie.
Când ai banul amice, ești convins că-i așa
Tu, mereu târguind, adevărul ce nu e.

Bulgăre de țărână cu traseu meteoric
Și-au rupt gâtul și alții copiind pe Effel.
Când va fi să se afle strategia croirii,
Din-nălțimea comorii ai să cazi ca și el.

Vreau să văd dac-atunci vei mai fi tot așa,
Când va fi prețul pâinii important ca și ea,
Când va fi echilibrul cel real stabilit,
Iar tu „ neică” la cursuri de trăit chinuit

Când lentila cea neagră va zbura peste tine,
Tu , pierdut în mulțime cerând pâine și bine.
Tu, mai ieri arogantul, îmbrăcat în safire,
Sigur, mâine perdantul fluierând scos din fire.

Vei pricepe amice liberal în gândire,
Ce înseamnă travaliul fără sens și iubire.
Ce dureri fără seamăn naște viața în haos;
Diferența enormă între fugă și cros.

Ai să cauți noi sensuri la cuvinte comune
Și-ai să-ți plângi neputința de-a zbura pentru râme.
Ai să fi ne-nsemnat, poate mâine ca ieri,
Și atunci, praf în cosmos, ai să simți că disperi


Aprilie 1997