Nebuni…un cuvânt cu-atatea sensuri pentru noi!
Și râsul nostru vesel, țesut in pânze timpurii
Ne-aduce-aminte-acum, de clipe minunate,
Clipe de năzbâtii, clipe-ncar-eram copii.

Originali...eram pe-atunci și-ncă suntem!
Găsim în toate-un rost și transformăm banalul,
Ne lăsăm purtați de valuri tinere și calme,
Ne schimbăm continuu însă păstrăm originalul.

Prostuți...vor fi oamenii mereu.
Căci se lasă duși de aparențe si de alte!
Însă învață din asta, cum și noi învățăm,
Și vedem cum urcă pe scenele vieții înalte.