Nu-ți lăsa ochii să-ți ruginească-n lacrimi
Atunci când te simți acoperit de patimi.
Te uită-nainte, așteaptă și-ai să vezi,
Și cu ochii deschiși, poți chiar să și visezi.
Apoi închide-i și privește întunericul în zori,
Și-ai să-ntelegi de ce ai sufletu' acoperit de nori.
Mulți văd lumea asta creionată-n culori,
Eu o văd ca pe un curcubeu de ciori.
Albul, griul și negrul, sunt straturi de întristări
Și pentru aurolacii ce stau-n autogări.
Sufletul meu e zugrăvit cu vopselele tristeții...
Pe marea deșertăciunii îmi plutește
Acum batalionul fericirii,
Cu care defilam odată
Pe străzile stranii, fumurii.