Pe drumul razelor de soare
Care se adâncesc în mare,
Iubirea a găsit o cale
Să evadeze din uitare
Cerându-și dreptul la visare.

Și ca un semn de sărbătoare
Chiar cerul oglindit în mare
Aprinde stele plutitoare,
Iar pe cărarea de lumină
Apare tainica regină
Cea mai frumoasă Lună plină.

Dar în adâncuri,
Cel ce doarme sau se preface adormit,
Aude liniștea din valuri,
Cuvântul încă ne șoptit,
Și ca un demon bântuit
De neguri aspre biciuit,
Va încerca în prag de seară
Să stingă cerul sau să piară.

Gelos pe orice strop de soare
Pe orice cântec sau culoare
Trăiește fără închinare
Iubește numai ce nu are
Cu aroganță sfidătoare.

Sluțit de patimi și orgii
Pornește vânturi și stihii
Mai multe zvonuri cu minciuni
Și lucruri care nu se spun,
Un arsenal de răutăți,
Un munte de prejudecăți,
Întunecate nedreptăți.

Acești vrăjmași încrâncenați
Gonesc prin lume disperați
Să-și mai găsească aliați,
Și vor găsi...Fățărnicia,
Intoleranța și Prostia,
Disprețul și Nimicnicia,
Sau poate și Nelegiuirea.

Însă la țărm, spre dimineață,
Răpuși dușmanii pier în ceață,
Și se înalță lin din mare
Iubirea simplă ca o floare,
Iar tu iubirea mea vei fi
O floare albă de april
Plutind pe valul înspumat
Spre farul meu îndepărtat.

P.S.
Iubire poate că nu știi
Sunt valul apelor pustii,
Un zâmbet trist și obosit
De gânduri negre încolțit,
Că voi vedea la asfințit
Pe mal un far arzând mocnit...