poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-24 | |
în acest oraș nenorocit doar tu și eu
plimbându-ne pe străzile murdare de excrementele maidanezilor de pachete de țigări goale hârtii pungi de plastic și mucuri de țigară clădiri ce tind să se prăbușească peste trecători mașini răblăgite prin caterele imense din asfalt acesta este peisajul acestui oraș nenorocit în care pentru mine nu există decăt două persoane: tu și eu eu un vagabond al străzii jegos și plin de păduchi tu o floare înțolită cu haine de firmă nu ne cunoaștem dar ne aruncăm ocheade tu probabil din milă sau dezgust eu cu pofta de a face sex cu tine ochii aceia negrii și mari mă incită și tu simți asta poate te gândești cum aș fi în pat dar acest gând îți este alungat de mirosul de jeg ce te înăbușă... tu și eu atât de diferiți și totuși avem aceeași rasă amândoi ne tragem din homo sapiens amândoi avem strămoși ce au mâncat carnea crudă precum animalele aceiași strămoși jegoși și plini de păduchi numai că tu te-ai modernizat iar eu am rămas același primitiv și păduchios ce se satură cu resturile din containere luptându-se pentru fiecare oscior cu câinii și oamenii străzi același inhalator de aurolac pentru a uita de frig foame și durere... cât de mult ne asemănăm și totuși cât de diferiți suntem...!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate