N-ar trebui sa-ti scriu e nu stiu a cata oara,
Dar, e tarziu si ceasul e trecut de ora doua,
Iar urmele sunt,multe,mai multe decat doua,
Astept sa vina dimineata, sa vad pe flori picuri de roua.

Cand visele dispar in umbra si toate-n jur se ofilesc,
Mai sunt doar flori si picurii de roua,
Ce-asteapta zorii c-o calda strangere de mana,
Doua minuni se regasesc…

As vrea sa le astept ca altadata,
Sa-ti vad in ochii, picurii de roua,
Sa-ti vad priviraea in zorii diminetii,
Cum isi revarsa frumusetea peste flori

As vrea sa fii aici e-aproape dimineata,
Si florile sunt triste,nu mai vii…,
Strivita-n suflet port melancolia,
In zorii atator dimineti.

Te-ai dus in lume,lasandu-ma singuratatii,
Fara sa stii, sa-ntrebi cat doare,
Si port amurgul lumii in priviri,
Dar eu tot te astept cu-o floare…