Calomfire floare boierească iute
ce-acaparezi mirosul meu
țese-ți pruncii roz și pune-mi
peste nări câte-un picior superb

Ziua fastă-n care mă găsești
e-o pagină pentru iubirea
creată din nocturnul zel
pe care l-a dospit vecia

Prin aerul prelins din patru zări
venind te recunosc la cârmă

Întinde-ți pânze – stamine-n vâlvoi
brațele mi-aprinde ca de-o vâlvă

Undeva mai ninge depărtarea
înghețându-mi sângele de dor

Numai mirosul tău desface marea
ca Miriam cântând un imn în zori

Rămân cu ochii-n stâlp de flăcări
adăpostit sub norul bunului Iahvé

O clipă doar și valuri peste mări
se-nchid de-apari tu Persephone

Intri-n nopți după ce-ți cos pe ziuă
rochii din purpură și fir de aur
cu trenă transparentă nesfârșită
lăsând tivite aurore lângă astru-ți

Levit aș vrea să fiu – să te-nsoțesc
acolo unde numai sfânta sfintelor
ți-acoperă nevinovăția-ntr-un cerc
arctic – topit sub trupul tău de foc

Imaterial desprinsă de pe măguri
ești floarea ce se-nalță din tulpină
și-ajungând la tron astral mă urci
spre inima creației de-ani-lumină