poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-23 | |
Așa zisa mea erudiție e o glumă proastă
în fața acestui zid de piatră năpădit de smochini la care, dacă ai cap, îți dai căciula jos și te închini. Bărbatul care l-a ridicat nu știa carte. Știa să pescuiască, știa să întindă plase pe sub măslinii din deal știa să-și bucure nevasta, banal. Știa să jupoaie caprele la vremea potrivită și știa să așeze o piatră peste alta, uneori, la mijlocul distanței dintre linia mării și nori. Zidul năpădit acum de smochini a cunoscut marele cutremur. Atunci, pietrele s-au așezat mai bine, de parcă s-ar fi închegat un fagure de albine. Zidul acesta a sprijinit-o pe fata cu ochii negri atunci când bărbatul ei a rămas pe mare. Durerea ei parcă a intrat în zid. Iată o piatră pe care o doare. Într-un fel, zidul acesta năpădit de smochini a adunat în el atât de mult vânt și durere încât a ajuns ca o civilizație dezvoltată până la supremă tăcere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate