pe lulea așez tăciune
vâlvătăi cuprind odaia.
clipa modelând pe strune
s-a pornit prin stih văpaia.
au tacut maeștrii antici
eu Cortez, ei Montezuma.
lănțuiți pe raft, apatici,
pe lulea se-așterne bruma.

și văzându-i beți de sine
din alcov mă smulg cu geamăt,
la cules de flori prin mine,
la sădit fiori de freamăt.
ceas agonic de dorință,
multe ard făr-a-le spune,
căci zadarnic prin ființă
pe lulea așez tăciune.

însă steaua ce-am apus-o
cu un frâu, sălbăticiunea,
șa i-am pus, când am adus-o
de-am cutreierat genunea.
și de-n rost ce nu există
prinț eram, în vremea aia,
fi-vor căi, de-n vreme tristă
vâlvătăi cuprind odaia.

știu că apa nu le stinge
cum a unui geniu undă
însă duh pribeag le-nvinge
cu prostia lui profundă
ce e dulce totdeauna.
când o fi cules de prune
strânge tot; geniul doar una
clipa modelând pe strune.

însă vezi, că-ntotdeauna,
dintre-atâtea ce-s stricate
va găsi vreo trei, nu una;
drept e deci să strângi pe toate.
*
faldul mistic de femeie
geme dorul lui tigaia.
nedibaci, prăjind idee,
s-a pornit prin stih văpaia.

pletele îmi ard în palmă,
plasmă-i buza pe parchet,
îmi aruncă ochiul, calmă,
o privire din closet.
prin sisifa zarvă trece
neamul raftic de pitici.
pruna e amară, rece;
au tăcut maeștrii antici

pe o virgulă uitată.
ego lor, hrănit de însumi,
nalță zid, crenel pedată
între cele două lumi.
*
vai, Sisif! să nu ne-arunci!
strigă ei, striviți de suma
de rodiri ce strâng atunci.
eu Cortez...ei...Montezuma.

*
* *

iată! dor îmi strânge pieptul;
dor de lunci, de păsări-muze...
cred că am de-acum și dreptul
să gust moartea unor buze.
*
însă ei!? fârtați de slovă,
îmi erau de-acum simpatici
în găteala lor alcovă,
lănțuiți pe raft, apatici.

nu! mă-ntorc! în van iubire!
mai drept așa, mai civi'ncios;
prea mi-s sânge prin menire
și prea din neamul lor sunt os.
dor îmi sunt prin exitență;
rage în odaie puma
cânt sublim de penitență:
pe lulea se-așterne bruma,

pe lulea se-așterne bruma;
lănțuiți pe raft, apatici,
eu Cortez, ei Montezuma,
au tăcut maeștrii antici.
s-a pornit prin stih văpaia,
clipa modelând pe strune;
vâlvătăi cuprind odaia,
pe lulea așez tăciune.