Găteala unui strop de ploaie-mbată
Prea plin de aer doară, mut, văzduhul
Izbindu-se de tină-i moare trucul
Și conținutul i se varsă. Pată

Sorbind pământul. Șanțuri line ducu-l
În strângerea de apă înnorată,
Alt trai, robit, 'nainte i se-arată.
Asemenea, ființa de-și dă duhul

În altfel de "a fi" se regăsește,
Reînnoind acelei mări reversul
Și irealu-i spală, primenește.

Aici se-ncheie despre rosturi versul,
Spunând că-n multe forme se găsește,
În fire,-n "ne...", același: Universul.