mai mult decât tăcerea
era liniștea aia
în care oglinzile făceau pui ca apucatele

am încercat să le îngrijesc tălpile
să le pun vată cu acetonă
între degetele de la picioare
să le fie răcoros mersul

degeaba
pe stradă mai trecea și unul
care cânta la un cimpoi
de trezise toți fluturii cu suflet de vultur

puii cu pielea de oglindă cădeau cu zgomot
de parcă ploua cu ancore

și nu aruncase nimeni cu sare în aer
așa că toată gălăgia aia
aluneca în liniște