Un tren zămislește dorul de spațiu...
timpul ars își depune pe inimi cenușa clipelor
azi în piept un ochi s-a deschis cercetător...
pupila s-a rotit în căutarea paradisului pierdut...
Literele alfabetului ar trebui să fie mau prolifice
pentru că sunt prea puține cuvintele
când, luminat, unghiul obtuz își deschide și mai mult aripile.
Rodirile pândesc blestemele benefice ale zeilor uranieni,
un felinar bâjbâie după o mână călătoare prin spațiul
intermolecular. Mediul acsta este poluat cu unde radio și
entuziasmele se împrăștie ca miasmele..
Dar pe o streașină, un cotoi
aprinde două faruri spre care
năvălesc toate caravelele urmărite de pirați
de-a lungul timpului...