suflet pribeag alergi pe marea înghețată-n țărmu-i
și vezi cum nălucile gândului mânate-n văzduh revin la viață.
întâlnești entități ambigui, străine parcă:bine și rău;
alegi cărările firii nedestăinuite duhovnicului tău
dar uneori te agăți de lacrimile iertării și îngerii asculți
prin stranele monastirilor nord-moldave...
suflet pribeag cutreieri munții în care te eliberai aci pe pământ
simți viețile trecute toate și-ți revezi libertăți câștigate aici
stai la schimb de opinii cu spirite din sferele înalte și uimit ești când unii chiar îți sorb din ce știi....
suflet pribeag zbori printre nori ajungand dincolo de stele
verifici legile înfrânte ușor de dragostea ce-i inseminată-n tine de vreo doua milenii
te apropii de sublimul tăcerii încercând să-ți faci corpul sa devina primul lut,prima țărână....
să nu te mai încătușezi din neam în neam cu păcatul ci să petreci vieți angelice alaturi de serafice spirite....
suflet pribeag lasă-mi trupul o oră și-l refă apoi din primul lut cu cereasca pronie....